Cum arată locul de muncă al viitorului: Vom munci ca roboții sau vom lucra cot la cot cu ei?

Muncim ca roboții sau vom lucra cot la cot cu ei, în viitor? Iată ce arată analiza realizată de Horia Stanese, Business Development Manager Universal Robots. 

Capitalul uman este cel mai important în orice organizație, indiferent de domeniul de activitate. Fie că vorbim de locuri de muncă în sectorul privat sau de stat, omul sfințește locul.

Dar care sunt soluțiile având în vedere deficitul de personal din orice domeniu? Ei bine, „viiitorul le aparține companiilor care își pot imagina cooperarea dintre oameni și mașini”, arată Horia Stănese, Business Development Manager Universal Robots, într-o analiză publicată în revista Piața industrială. 

De altfel, sectorul industrial din România ar putea irosi un potențial uriaș de dezvoltare dacă producătorii români nu se vor desprinde de modul învechit de gândire care opune oamenii și mașinile, mai arată analiza publicată în revista Piața Industrială.

„Cei mai mulți dintre noi au văzut pozele vechi alb-negru care arată imense hale de producție, pline de mașinării care funcționează încontinuu, în jurul cărora apar harnici lucrători industriali.

Ne sunt familiare filmulețele cu muncitori care lucrează cot la cot pe linia de asamblare, precum dinții unei roți dintr-un mecanism. Intuim intensitatea acestor scene și cum era ca mașinile să dicteze tot ceea ce făceau oamenii, precis și monoton ca un robot”, mai notează Horia Stănese.

Oameni sau roboți

Încă de la începutul epocii industrializate, oamenii au muncit în fabrici ca și cum ar fi fost niște piese de mașină, făcând munci triviale, debilitante și plictisitoare. Ca niște roboți umani.

Eficiența, consecvența, fiabilitatea și precizia fac parte din ADN-ul erei industrializate – la fel ca și mașinile și unitățile de producție cu care erau comparați oamenii. Oamenii și mașinile se aflau în opoziție: cine era cel mai bun, cel mai rapid, mai precis și mai perseverent?

Locul de muncă într-o societate digitalizată

De atunci, societatea a evoluat de mult de la stadiul industrial la unul digital, bazat pe cunoaștere. Este cu atât mai îngrijorător faptul că mult prea multe companii din sectorul producției din România au rămas la modul de gândire din era industrială, care avea în vedere producția în condiții de eficiență a unor serii mari de produse identice.

Sursa: Pixabay

Aceasta le restrânge sfera de acțiune la exploatarea acelorași oportunități ca și în trecut și, pe de altă parte, le împiedică să beneficieze de potențialul oferit de viitor.

Imperativele societății industriale privind producția standardizată în condiții de eficiență continuă să fie aplicabile, desigur, într-o anumită măsură, dacă respectiva companie dorește să rămână competitivă.

Însă aceasta nu este suficient. Cerințele consumatorilor se deplasează către produse și soluții personalizate – iar dorințele lor se schimbă frecvent.

Oameni alături de mașini

Această tendință impune noi cerințe companiilor din domeniul producției. Nu mai este suficient să dispui de capacități de producție eficiente, care pot realiza zi de zi aceleași produse în cantități mari.

Unitățile de producție trebuie să fie flexibile și ușor adaptabile, gândite pentru a realiza serii mici și pentru a satisface cerințe diverse ale consumatorilor. Astfel, este necesar ca atât fabricile în sine, cât și rolul jucat de oameni în procesul de producție să se adapteze noilor condiții.

Iată de ce trebuie să lăsăm în urmă concepțiile învechite care opun oamenii mașinilor și să ne gândim că oamenii pot lucra alături și împreună cu acestea.

Unitățile eficiente de producție sunt acelea care folosesc roboții pentru a realiza acele sarcini potrivite pentru mașini, lăsând în seama oamenilor lucrurile la care aceștia se pricep cel mai bine.

Dacă nu suntem capabili decât să gândim în termeni de opoziție dintre om și mașină, vom îngrădi capacitatea de a utiliza capitalul uman și vom irosi un imens potențial de creștere.

Un potențial de dezvoltare nerealizat

O obiecție adesea întâlnită față de utilizarea roboților pentru a realiza acele sarcini de producție monotone, debilitante și plictisitoare este pierderea locurilor de muncă. Însă această obiecție se bazează pe presupunerea unei curbe plate de creștere – sau, altfel spus, pe presupunerea că robotul și angajatul trebuie să împartă același tort. În plus, amândoi vor același fel de tort.

Cu toate acestea, multe companii care au folosit roboți au înregistrat creșteri ale valorii businessului. Tortul este din ce în ce mai mare. Și mai variat. Robotul preia munca monotonă, de rutină, în vreme ce angajatul are de acum timp pentru a realiza alte sarcini, cu valoare adăugată mare.

Sursa: Pixabay

Oameni și roboți – o echipă puternică

În realitate, tehnologia robotică este astăzi atât de avansată încât este posibil ca oamenii și roboții să conlucreze strâns, prin utilizarea de roboți colaborativi, numiți și coboți (denumire provenită din cuvintele „robot” și „colaborativ”).

Am văzut până acum doar vârful aisbergului în ceea ce privește potențialul de utilizare al nenumăratelor oportunități oferite de colaborarea dintre oameni și roboți.

Împreună, ei formează o echipă puternică, ce oferă un potențial enorm acelor producători care aleg să beneficieze de avantajele acestor oportunități.

Care sunt riscurile dacă…? 

Producătorii industriali din România au nevoie de investiții masive în automatizare și robotizare pentru a se adapta la actualele condiții, caracterizate de creșterea salariilor din sector, de lipsa relativă de personal calificat și necesitatea asimilării în producție a produselor cu valoare adăugată ridicată.

Potrivit Federației Internaționale pentru Robotică, România are 11 roboți la 10.000 de lucrători industriali, în timp ce în Polonia numărul acestora este de 28, iar în Ungaria de 57 de roboți la 10.000 de lucrători industriali.

Cehia este cea mai dezvoltată piață central și est europeană, cu aproape 100 de roboți la 10.000 de muncitori, mai precizează Horia Stănese în analiza publicată în revista Piața industrială.